MODUL - ISTORIE, FILOSOFIE ȘI TEOLOGIE

 

·         Istorie la gurile Dunării

Istoric Cristian Căldăraru

 

Plasat la întretăierea principalelor drumuri comerciale ale Moldovei, oraşul Galaţi va ieşi din anonimat la sfârşitul veacului XV, când rămâne singurul port al  Moldovei, după ce în anul 1484, Cetatea Albă şi Chilia au căzut sub turci. Ca urmare a unei vădite prosperităţi economice, târgul Galaţi va fi consemnat pe o hartă a Moldovei inclusă în ediţia a III-a a lucrării Chorographia Moldovei scrisă de Georg Reichestorffer. În Chorographia Moldovei, târgul Galaţi este consemnat de către Reichestorffer ca un oppidum, iar pe hartă apare cu „trei turnuri, ca şi Bârladul, Vasluiul şi Fălciul, oraşe mari cu importanţă în viaţa economică a Moldovei". Târgul Galați din sec. XVII se va dezvolta în sec. XVIII, ajungând la începutul sec. XIX cu statut de Porto-franc. Dezvoltarea edilitară și economică a orașului Galați va fi vizibilă spre sfârșitul sec. XIX și începutul sec. XX, un rol important având și Comisia Europeană a Dunării care avea un sediu și la Galați. 

 

·         Galațiul nostru cel de altădată

Muzeograf Valentin Bodea

 

Puțini sunt cei care știu că oraşul Galati deține un patrimoniu istoric și arhitectural deosebit. Monumente istorice sculptate in piatra încântă privirea cand pășești pe strazi precum Domnească, Al. I. Cuza, Mihai Bravu sau Eroilor, Logofat Tautu, Gamulea, Maior Iancu Fotea, Cristofor Columb sau Spătarului. Toate acestea ascund povesti nemuritoare ale unor personalităţi locale, naționale și internaționale care şi-au legat numele de din bătrânul port. Vremurile domnilor Moldovei, mai apoi ale lui Alexandru Ioan Cuza si monarhilor Carol I, Ferdinand I, Carol al II-lea si Mihai I au lăsat la Galați urme de frumoasă amintire. Vom afla poveşti precum cea a casei Epaminonda Lambrinide, cel care l-a găzduit pe Carol I, a casele boierilor Balş si Sturdza sau povestea Palatului Comisiei Europene a Dunării.

 

·         Istoria creștinismului la Dunărea de Jos

Prof.univ.dr. pr. Ionel Ene

 

O istorie a creştinismului dunărean nu poate fi înţeleasă fără o prezentare, fie şi sumară, a naşterii creştinismului ca nou mod de viaţă descoperit de Dumnezeu prin Fiul Său, Mântuitorul Hristos. Acceptat de unii, ignorat de alţii, duşmănit şi prigonit de păgâni, creştinismul, având vocaţie martirică, s-a sfinţit prin Jertfa lui Hristos şi a creştinilor din primele trei secole, martirizaţi în cele mai neînchipuite moduri, şi s-a răspândit până în părţile noastre. Bazinul dunărean a fost martorul miilor de jertfe, cele mai multe reţinute de istorie, unele dintre ele chiar în urbea noastră. Plecând de la primele informaţii despre vechimea creştinismului în spaţiul dintre Dunăre şi mare furnizate de Tertulian din Cartagina, care scria în ultimii ani ai secolului II că ”printre neamurile convertite la Hristos trebuie considerate şi cele ale sarmaţilor, dacilor şi sciţilor”, parcursul prelegerii ne va conduce prin Gothia și Dobrogea, apoi prin episcopia Proilaviei, pentru a dezvălui reperele majore ale istoriei creștinismului în arealul de la Dunărea de Jos.

 

 

·         Filosofia pentru viață

Prof.univ.dr. Ion Cordoneanu

 

La filosofie nu se predau adevăruri, cu atât mai puțin Adevărul. Nici vorbă să fie impus vreunul! Dacă filosofia are de-a face cu adevărul, atunci acesta este un adevăr trăit! Filosofia poate fi începută de la orice autor, de la orice text, de la orice idee. Chiar  și de la o formulă științifică din cele mai complexe – chiar și acelea ascund o fărâmă de viață. ÎNTREAGĂ, viața ne scapă. Dar viața mea, a ta – măcar acestea nu trebuie să ne scape! De ce au vrut unii oameni să urmeze calea filosofiei? Pentru că au vrut să învețe cum să trăiască. Sau cum să moară – dar ce altceva este pregătirea pentru moarte dacă nu chiar viața însăși! De ce facem filosofie din ce în ce mai puțini dintre noi? Pentru că nu mai suntem preocupați și nu mai știm cum să (ne) trăim viața! În această situație fiind, nu noi (ne) trăim viața, ci viața ne trăiește pe noi... Soluții? Fiecare își găsește calea sa, pentru că nu poate fi predată o cale anume – echilibrul dintre sine și lume nu ni-l procură alții, noi suntem singurii responsabili pentru asta. Așadar, la întâlnirile despre filosofia pentru  viața, ne vom da răgazul de a ne întâlni mai întâi fiecare cu sine, pentru ca, apoi abia, să ne întâlnim cu ceilalți!

 

         Etică - Om bun sau fapte bune?

Dr. Marian Dumitru

 

Ce înseamnă să fii un om bun? Care sunt acţiunile unui om bun? Cum îl putem recunoaşte? Ce trebuie să facem pentru a fi şi noi unul? Iată doar câteva întrebări la care, în aparenţă, oricine poate da un răspuns rapid şi elocvent. În realitate, specialiştii în filosofie morală par să nu fi căzut încă de acord. În cadrul primelor întâlniri vom discuta şi vom încerca să înţelegem subtilităţile celor trei mari curente în etica: etica virtuţii, morala kantiană şi utilitarismul. Echipaţi cu aceste unelte esenţiale ale eticianului, în ultimele întâlniri vom  intra pe tărâmul eticii aplicate. Vom dezbate cazuri de dileme morale, celebre, însă şi din viaţa de zi cu zi. La finalul întâlnirilor, studenţii vor fi dobândit abilitatea de a reflecta şi de a analiza din mai multe unghiuri situaţiile cotidiene, care au o încărcătură morală.

 

 

·         Despre natura răului și cauzele suferinței: o provocare pentru teologie și filosofie

Prof.univ.dr. pr. Leontin Popescu

 

Existența răului în lume este poate cea mai dificilă problemă pe care omul a încercat să o descifreze în toată istoria lui. Întrebarea determinantă pusă în toate timpurile este aceasta: DE CE ? și cuprinde fie căutarea unei explicații (Pentru ce? Care îi este cauza?), fie  căutarea unui sens (La ce ajută? Unde poate să ne ducă?). E clar că dincolo de orice categorie filosofică, morală, religioasă, socială etc. care ne-ar putea conduce la a descifra această noțiune –răul-, un lucru este sigur: omul face experiența răului în diferitele sale forme: suferințe fizice, psihologice, morale, cataclisme și cutremure, totalitarisme și fanatisme. Filosofia, religia, morala, științele umaniste în genere au încercat de a lungul timpului să găsească o explicație, chiar o definiție a răului, dar nici una n-a reușit în mod absolut o explicare decisivă. Și această constatare ne duce cu gândul la faptul că răul are ceva dincolo de toată natura creată a omului și a universului și prin aceasta nu poate fi definit. Chiar dacă omul și universul simt consecințele lui, el există nu ca un dat, ci ca posibilitate!